Este o dimineață destul de călduroasă pentru o primăvară. Sunt deja 17 grade la ora 11 dimineata. Căldura se simte destul de bine sub ‘tălpile noastre’ din cauciuc pe 215-65-16. Pentru cei mai mulți oameni, o astfel de zi ar însemna o mare binecuvantare, pentru că este în sfârșit primăvară, anotimpul meu preferat. Dar pentru șoferi ca mine, lipsește răcoarea dulce a unui aer condiționat. De ce? Pentru ca nu functioneaza clima. Astăzi, eu sunt eroul unei povestiri despre curajul de a călători într-o mașină… fără aer condiționat. Da, exact așa sună: o aventură fierbinte și transpirată pe patru roți sau cum te deplasezi cu „sauna pe 4 roți”.
Confruntarea inițială
Chiar înainte să urc în mașină, primele semne ale bătăliei iminente își fac simțită prezența. Deja sunt 17 grade și este doar ora 11 dimineața, repet. Deschid ușa masinii cu inima cât un purice, mai ales că am parcat-o și eu, unde am avut loc azi-noapte, fără să mă gândesc că soarele o va încălzi așa de tare în dimineața asta. Bine ca m-am parfumat. În cele din urmă, îmi fac curaj și mă introduc în interior. Cald frațioare, cald. Prin parbriz valuri de căldură vin peste mine, iar din climatizator valuri de fierbințeală mă lovesc direct în față.
Acceptarea destinului
Așezat pe scaunul șoferului, peste vreo câteva minute de mers în sauna mea mobilă, simt că fiecare centimetru de piele îmi este prăjit lent, în suc propriu. Motorul nu aduce nicio alinare, doar un flux constant de aer fierbinte, care pare să se întreacă cu soarele de afară. Deschid larg geamurile, ce sa fac? La început, mă mint că poate, doar poate, dacă conduc suficient de repede, aerul care intră pe geamuri mă va răcori. Sunt repede dezamăgit. Imi face freza varza, imi bagă praf în mașină și cam atât. Vântul care intră este mai degrabă un suflu cald, suficient de puternic pentru a mă usca, dar nu și pentru a mă răcori putin, hai să nu fiu rău.
Drumuri fierbinți
Pe măsură ce călătoria continuă, încep să observ peisajele care trec pe lângă mine. La semafor, o domniță, într-o mașină cu aer condiționat, mă privește cu o expresie de ușoară vinovăție, dar și putin amuzată, în timp ce eu încerc să nu par prea disperat, stând cu toate ferestrele deschise. Poate iși spune că acesta este modul în care natura îmi testează voința și rezistența sau cine știe ce altă glumă amuzantă. Poate crede ca sunt puțin ecologist. Nu am refrigerant ecologic în mașină, de fapt acum n-am deloc. Deci nu poluez, dar ea nu știe acest amănunt. Și poate sunt pe drum spre service…se poate gândi. Dar eu știu ce este..nu-mi funcționează radiatorul, trebuie să-l înlocuiesc și mi s-a fisurat și o conductă. Dacă eram baiat deștept, reparam totul asta iarnă, chiar dacă renunțam la un weekend cu prietenii sau la un chef. Dar nu sunt deștept, când vine vorba de reparații auto. Mă zgârcesc și mă pun în cele mai penibile situații, cum e acum, când tipa de vis-a-vis sigur râde în sinea ei de mine. Își dă seama ca sunt prost, deși nu par.
Strategii de supraviețuire
Am plecat de la semafor în fata ei, nah… încercând să scap de penibil. Fiecare picătură de sudoare este o medalie de onoare. În timp ce accelerez, gândurile îmi zboară la cei care au traversat deșerturi fără niciun fel de confort modern, doar cu o cămilă și un turban. Comparativ, mașina mea fierbinte pare un lux. Continuând drumul de la birou la clienții, pe care am să-i vizitez azi, am decis să transform această experiență într-un experiment de rezistență. Am început să cronometrez cât timp pot sta în mașină fără să deschid geamurile, o provocare de-a dreptul torturantă, dar într-un fel, îmbogățitoare. La fiecare cinci minute, îmi amintesc să respir adânc, să mă relaxez și să mă concentrez la propunerile comerciale pe care le am de facut azi, în loc să mă gândesc la căldura insuportabilă.
Pe măsură ce drumul se desfășoară înaintea mea, încerc să-mi distrag atenția de la discomfortul fizic. Radio-ul a fost de mult dat pe un post cu muzică din anii ’80, cu hituri care mai de care mai ritmate și mai vesele. Cântecele acelea pline de energie îmi dau un impuls neașteptat de binevenit, încât încep să cânt la volan, uitând pentru moment de sauna pe 4 roți, în care mă aflu.
La un moment dat, o idee îmi fulgeră prin minte: să transform ventilatoarele mașinii într-un fel de duș răcoritor. Am o sticlă de apă aproape plină alături, așa că dau drumul la ventilatoare la maxim și îmi pulverizez apă în fața fluxului de aer. Efectul nu este chiar cel al unui aer condiționat, dar stropii răcoritori de apă îmi aduc o ușurare temporară, și pentru un moment, mă simt ca un geniu al supraviețuirii urbane.
În cele din urmă, ajung la destinație. Coborând din mașină, simt că hainele îmi sunt lipite de corp, dar există un sentiment de victorie în această disconfort. Am traversat jungla urbană fără ajutorul tehnologiei moderne, bazându-mă doar pe ingeniozitatea și rezistența mea. În timp ce îmi îndrept spatele și respir adânc aerul mult mai rece din exterior, îmi dau seama că această experiență mi-a oferit mai mult decât o simplă călătorie de la punctul A la punctul B. Mi-a testat limitele și mi-a amintit cât de adaptabili și rezilienți putem fi. Și Craiova nu este un oraș mare, chiar daca a devenit și el destul de aglomerat în ultimii ani. Deci, slavă Domnului că nu sunt în București sau cine știe pe unde.
În timp ce îmi încui mașina și mă îndrept spre confortul răcoros al interiorului urmatorului meu client, un zâmbet larg mi se așterne pe față. Poate că nu voi renunța la aerul condiționat pe viitor, dar acum știu că, dacă este necesar, o să amân orice altă cheltuială ca să-mi repar mașina, mai ales cand confortul îmi este afectat.
Top of Form
Concluzii în transpirație
Când în sfârșit ajung la destinație, nu mai sunt doar o persoană care a condus fără aer condiționat. Sunt un explorator urban care a supraviețuit caniculei. Cobor din mașină, simțind că fiecare pas ma aduce mai aproape de titlul neoficial de „Supraviețuitor al Caniculei Urbane” în propria mea “sauna pe 4 roți”.
În drum spre casă, obosit de gânduri, planuri și căldură, reflectez la lecțiile învățate azi: niciodată să nu subestimezi valoarea unei aer conditionat funcțional în mașină, să apreciezi invențiile moderne care ne fac viața mai ușoară, și cel mai important, să recunoști că uneori, cele mai bune povești vin din cele mai neplăcute experiențe.
Așa că, data viitoare când te vei gândi să sari peste verificarea AC-ului în mașină, amintește-ți de povestea „saunei pe 4 roți”. Poate că te va face să zâmbești, să-ți faci rapid o programare la un service autorizat R.A.R pentru o diagnoză de verificare… sau măcar să îți iei un ventilator portabil. Ascultă aici, la un Stan pățitul.
Top of Form
Top of Form