Echipamentul de franare reprezinta totalitatea sistemelor de franare de pe un automobil, care au rolul de a reduce viteza automobilului partial sau pana la oprire si de a-l mentine in pozitie de stationare daca acesta a fost deja oprit.
Sistemul de franare trebuie sa indeplineasca urmatoarele calitati:
- Siguranta – calitatea franei de a obtine deceleratii identice la toate rotile, pentru un efort de actionare determinat in toate conditiile de drum, conditii meteorologice, incarcatura etc.;
- Stabilitate – calitatea automobilului de mentinere a traiectoriei in procesul de franare (tipul sistemului de franare, starea tehnica a acestuia, performante impuse etc.);
- Eficacitate – apreciata prin deceleratia obtinuta, in functie de aderenta dintre pneu si calea de rulare si de factorii biologici omenesti; o eficacitate percepută, progresivitate
- Confort – progresivitatea franarii, eforturi reduse la pedala de frana, absenta zgomotelor si vibratilor.
Repararea sistemului de franare
Defectiunile sistemului de franare sunt multiple si pot influenta procesul franarii in mod nedorit de periculos . Defectiunile acestui sistem se pot manifesta sub urmatoarele forme:
- Frana „este „slaba”, nu tine”, sau nu actioneaza
- Frana „freaca”, desi pedala de frana nu este actionata
- La franare, automobilul „trage” intr-o parte
- In timpul franarii, se blocheaza una sau toate rotile
- Franarea are loc cu trepidatii (intreruperi)
- Franarea este insotita de zgomote
- Frana este „slaba”, ”nu tine”, sau “nu actioneaza”.
Aceasta defectiune este efectul unor cauze multiple si se refera la reglajul incorect al franelor, la deteriorarea sau uzarea unor piese, precum si la pierderile de lichid sau aer, in cazul franarii hidraulice respectiv pneumatice.
Reglajul incorect al franelor poate insemna:
– cursa libera a pedalei prea mare
– joc marit intre saboti si tambur
– slabirea piulitelor de reglare sau a arcurilor la franele cu reglare automata
– prinderea si reglarea incorecta a sabotilor de butoanele de pivotare.
Uzura garniturii pistonului pompei centrale si a pistoanelor cilindrilor receptori face ca, la apasarea pedalei de frana, lichidul, in loc sa fie trimis spre cilindrii receptori sau sa impinga pistoanele acestora, scapa pe langa garnituri, astfel ca franarea nu se mai realizeaza corespunzator.
Aer sau vapori in conducte ori pierderi de lichid din instalatie.
Aceste defecte se datoreaza:
– lipsei de lichid din instalatie;
– folosirii exagerate si indelungate a franelor, astfel ca datorita incalzirii, alcoolul etilic sau metilic s-a evaporat si a format dopuri;
– desfacerii, fisurarii sau deteriorarii racordurilor, a garniturilor cilindrilor sau conductelor metalice.
b. Frana freaca desi pedala nu este actionata.
Acest defect are drept cauze:
– reglajul incorect al sabotilor;
– arcurile de readucere rupte sau slabite;
– pistoanele cilindrilor receptori acoperite de gume, astfel ca dupa actionarea sabotilor raman intr-o situatie de blocare;
– orificiul de compensare de la pompa centrala infundat, nepermitand lichidului sa revina in rezervor, astfel ca sabotii vor continua sa stea aplicati pe tamburi;
– pedala incorect montata sau reglata. Unele defectiuni pot fi inlaturate partial pe traseu (reglarea distantei dintre saboti si tambur, verificarea si reglarea pedalei ).
- In timpul franarii automobilul trage intr-o parte.
Acest defect apare in general, datorita dereglarii franelor, precum si unor defectiuni ale sistemului de franare, cum ar fi:
– existenta unor tamburi excentrici;
– montarea unor garnituri necorespunzatoare;
– folosirea unor arcuri de readucere a sabotilor prea tari;
– infundarea, deformarea sau fisurarea racordului flexibil;
– patrunderea unsorii la garniturile de frecare;
– spargerea membranei sau deteriorarea garniturii cilindrului de franare al unei roti;
– presiunea in anvelope diferita.
- Blocarea rotilor.
Acest defect poate aparea la una sau la toate rotile pe timpul deplasarii sau dupa efectuarea
franarii, chiar dupa ce conducatorul auto a eliberat pedala de frana. Cauzele care duc la blocarea rotilor sunt:
– intepenirea sau griparea pistonului cilindrului receptor uneia sau mai multor roti;
– ovalizarea tamburilor de frana;
– infundarea racordului flexibil;
– deteriorarea sau ovalizarea arcului sabotilor;
-uzura simultana si excesiva a discului si placutelor de frana.
e. Franarea are loc cu trepidatii (intreruperi)
Acest defect are drept cauze:
– fixarea necorespunzatoare a garniturilor de franare pe saboti;
– dereglarea sabotilor la articulatiile de pivotare (jocuri mari) sau ovalizarea tamburilor;
– existenta unor jocuri mari la rulmentii rotilor sau la arborii planetari;
– jocul excesiv al suspensiei –arcuri, bucsi;
– deformarea arborilor planetari;
– lovirea sau deformarea tamburilor;
– garniturile de franare unse, prea lungi sau prea dure.
Toate defectiunile se inlatura la statia de intretinere.
f. Franarea este insotita de zgomote.
Defectiunea se manifesta sub forma unor „scartaituri” ascutite si puternice, uneori fiind insotite de vibratii. Aceste zgomote pot avea urmatoarele cauze:
– uzura excesiva a garniturilor de franare –saboti sau placute de frana;
– patrunderea unsorii amestecate cu praf, uscarea ei si lustruirea suprafetelor garniturilor;
– folosirea unor tamburi sau discuri cu pereti de grosimi diferite;
– slabirea placii de ancorare a bolturilor sau niturilor;
– folosirea unor discuri de frana prea elastice sau insuficient stranse in suruburile de fixare;
– negresarea articulatiilor;
– fisurarea discului de frana sau deteriorarea acestuia.
Pentru a descoperi si elimina defectiunile enumerate mai sus , este necesar a prezenta automobilul in atelierul de service certificat RAR pentru astfel de servicii si sa se efectueaze un control amanuntit a sistemului de franare.
IMPORTANT
Dupa orice interventie asupra sistemului de franare este important ca reparatia sa fie finalizata cu efectuarea unui test de verificare a eficientei acestuia pe un stand de proba omologat si certificat RAR. Numai in acest fel veti avea garantia ca automobilul dvs. este in siguranta de a circula pe drumurile publice.